De ce-mi place? Motivele sunt foarte multe: de la prima replica ce desfiinteaza autoirinic cel mai folosit cliseu in publicitatea la whisky, continuand cu textul scris foarte bine si interpretat senzational de Robert Carlyle, filmarea dintr-o singura dubla, accentele vizuale pe anumite pasaje din text sau locatia perfect aleasa.
Dar poate motivul pentru care-mi place atat de mult este acela ca reuseste sa livreze foarte multa informatie, care in mod normal nu intereseaza aproape pe nimeni, intr-un mod foarte entertaining si ca desi are mai bine de 6 minute, nu te-ai plictisi la o a doua vizionare. Mai mult decat atat, demonstreaza ca cei care au lucrat la producerea lui, atat agentie cat si client, sunt pasionati de ceea ce fac si inteleg ca lucrurile bune se fac in timp si de cele mai multe ori costa.
„The man who walked around the world“ nu este doar un spot, este genul de spot care te face sa vrei sa lucrezi in publicitate. Sau daca lucrezi déjà, sa ajungi macar o data sa faci ceva asemanator.
Autor: Teodor Cucu - Head of Strategy GMP
Nu stiu daca e 100% one take, daca e asa este cu-atat mai impresionant, insa conceptul si realizarea sunt la fel de impresionante ca sticla plata si eticheta in diagonala :)
whisky = denumire patentata si de necopiat
whiskey = ce se face in state
primul se face in butoaie de stejar folosite 10 ani pt vin, al doilea se face in butoaie noi fara aroma de strugure vechi.
pentru cunoscatori, scotchul e ceva ce se savureaza, se miroase mai ales, si apoi se bea. el e single malt sau blended. adica de la aceasi distilerie sau de la mai multe... gasim sigur pe net povestea scotchurilor, nu?
cat despre cele americane... sunt offtopic cand comentam despre JW si single malt.
Lucrurile bune sunt mereu rodul muncii si obsesiei unora, si implicit contin munca multa pe toate ramurile. Aici e si morala povestii de fapt (cred eu) Mersi Teo.
Da, accentul lui Carlyle e duios, peisajul e cam ce gasesti pe acolo in mod normal.
Surferul Guinness te face sa vrei sa lucrezi in publicitate, nu o celebritate care ma adoarme cu o poveste despre un whisky amestecat :)
Cadre lungi a facut Tarkovski in anii '60, deja, iar ce ma deranjeaza cel mai tare e ca se vede de la o posta ca omul citeste de pe prompterul de sub camera.
Din pacate, spotul asta nu aduce nimic nou.
Iar in ziu de azi, cu lucrurile lipsite de substanta (la americani mai demult) ceva cu o poveste in spate e ceva remarcabil si de savurat.