newsletter rss
HotNews.ro

webPR: Cati copii rateaza gradinita si de ce ii lasa parintii acasa? Maria Gheorghiu, OvidiuRo: Copiii care ajung la scoala fara sa fi mers la gradinita ajung repede sa creada ca sunt prosti si sa nu le placa scoala


PDF Print
A | a
E-mail
de R.P. | Joi, 16 octombrie 2014, 18:20 Oameni

Maria Gheorghiu, Foto: Davin Ellicson | Foto: Arhiva personala
In fiecare an, 120.000 de copii nu merg la gradinita. Cei mai multi parinti care isi lasa copiii acasa "spun ca n-au cu ce <<sa-i poarte>> la gradinita". Concluziile apartin Asociatiei OvidiuRo, care de 4 ani deruleaza programul Fiecare Copil in Gradinita. Elementul cheie al programului este acordarea de tichete sociale de 50 de lei pe luna parintilor foarte saraci care isi aduc copiii regulat la gradinita. Maria Gheorghiu si Leslie Hawke, co-fondatori ai asociatiei, au vorbit despre dificultatile pe care le intampina in scoala un copil care nu a urmat gradinita, despre procedurile "absolut bizantine" din jurul subventiilor guvernamentale, dar si despre cel mai greu lucru la firul ierbii: "sa convingem profesorii din invatamantul prescolar sa noteze riguros prezenta".

Anul acesta, 2.000 de copii saraci si marginalizati din mai multe judete sunt sprijiniti sa mearga la gradinita, prin programul "Fiecare Copil in Gradinita", anunta Asociatia OvidiuRo. Fondata de Leslie Hawke si Maria Gheorghiu, OvidiuRo implineste anul acesta 10 ani. De 4 ani, asociatia deruleaza programul care are ca obiectiv cresterea ratei de inscriere la gradinita si prezenta zilnica a copiilor saraci in invatamantul prescolar.

Cele mai importante declaratii din interviul acordat de catre Maria Gheorghiu si Leslie Hawke:

  • Copiii foarte saraci care nu merg la gradinita intra in clasa pregatitoare fara sa stie sa tina in mana un creion, sa identifice culorile, sa numere pana la zece sau chiar fara sa stie sa-si spuna numele
  • Pornesc cu un handicap imens fata de colegii lor din familii mai instarite sau mai educate, si multi nu recupereaza niciodata acest decalaj. Dimpotriva, ajung repede sa creada ca sunt prosti, sa nu le placa scoala si sa abandoneze.
  • Nu exista nicio comparatie intre cunostintele pe care le acumuleaza acasa, in primii ani de viata, un copil dintr-o familie obisnuita, si unul dintr-o familie foarte saraca. E o diferenta de la cer la pamant.
  • Ideea de a face gradinita obligatorie de la 5 ani este foarte importanta din punct de vedere strategic
  • Cel mai greu lucru la firul ierbii este sa convingem profesorii din invatamantul prescolar sa noteze riguros prezenta si sa accepte faptul ca noi venim neanuntati, prin sondaj, sa verificam ca acest lucru se intampla. E o rutina si o rigurozitate care pare sa lipseasca in sistemul de invatamant din Romania
  • Este mai usor pentru un expat care cauta contributii din partea sectorului corporatist si asta pentru ca romanii manifesta o lipsa de incredere innascuta fata de actiunile caritabile intreprinse de alti romani
  • Cand vine vorba despre subventii guvernamentale, procesul de achizitii publice si raportarile financiare sunt absolut bizantine aici si extrem de neproductive, daca tu esti orientat spre rezultate

Citeste mai jos interviul integral: 


Rep: Care sunt datele statistice pe care le aveti in acest moment, cu privire la numarul, procentul, mediul de provenienta ale copiilor care nu urmeaza gradinita?

Maria Gheorghiu: Majoritatea copiilor care nu merg la gradinita sunt din familii de etnie roma sau din mediul rural. Un studiu din 2012 al Bancii Mondiale arata ca, la momentul respectiv, numai 37% dintre copiii romi din Romania erau inscrisi in gradinita, fata de 77% media nationala. Anual, in Romania se nasc 200.000 de copii - dintre acestia, noi credem ca cel putin 20% frecventeaza gradinita sporadic sau deloc. Asta ar insemna anual in jur de 120.000 de copii de 3-5 ani care au nevoie de sprijin pentru a merge la gradinita regulat. 


Rep: Care sunt diferentele principale de IQ, evolutie si comportament intre un copil care intra in clasa pregatitoare dupa ce a parcurs gradinita si un elev care incepe invatamantul obligatoriu dupa o copilarie de stat numai la bunici si parinti?

Maria Gheorghiu: Sunt foarte multe studii internationale care arata ca primii ani de viata sunt vitali pentru dezvoltarea creierului, de aceea interventiile remediale, mai tarziu in viata, sunt si mai costisitoare si mai putin eficiente pentru copiii care nu au fost stimulati intelectual corespunzator cand erau mici. Concret, in multe comunitati unde lucram noi, copiii foarte saraci care nu merg la gradinita intra in clasa pregatitoare fara sa stie sa tina in mana un creion, sa identifice culorile, sa numere pana la zece sau chiar fara sa stie sa-si spuna numele. Nu au rabdare sa fie atenti la activitati, nu stiu sa manance singuri, nu stiu sa se joace cu ceilalti copii.


Toate aceste lucruri, pe care le pot invata la gradinita cu conditia sa mearga regulat, sunt vitale pentru adaptarea lor in scoala primara - altfel ei pornesc cu un handicap imens fata de colegii lor din familii mai instarite sau mai educate, si multi nu recupereaza niciodata acest decalaj. Dimpotriva, ajung repede sa creada ca sunt prosti, sa nu le placa scoala si sa abandoneze. Nu exista nicio comparatie intre cunostintele pe care le acumuleaza acasa, in primii ani de viata, un copil dintr-o familie obisnuita, si unul dintr-o familie foarte saraca. E o diferenta de la cer la pamant. Si acest lucru este foarte ingrijorator.


Rep: Cum arata o evaluare a programului "Fiecare Copil in Gradinita" in acest moment? Aveti o analiza de etapa in ce priveste numarul copiilor pe care ati reusit sa ii aduceti la gradinita si care altfel nu ar fi avut acest parcurs?

Maria Gheorghiu: Pana acum, prin programul "Fiecare Copil in Gradinita" am sprijinit aproximativ 3.200 de copii sa mearga la gradinita regulat, incepand din 2010 - ne referim la copii foarte saraci, pentru familiile carora e un efort material important sa isi trimita copiii la gradinita sau la scoala, si ai caror parinti sunt ei insisi needucati. Fara programul nostru, acesti copii fie nu ar fi fost deloc inscrisi la gradinita, fie ar fi fost doar pe hartie, dar ar fi mers numai din cand in cand.


Ca analiza, noi masuram in principal numarul copiilor saraci inscrisi la gradinita si frecventa lor, atat inainte sa implementam programul, cat si luna de luna, in timpul anului scolar. Inscrierile au crescut de la 1.990 la 2.800 de copii saraci in comunitatile care au implementat programul - aici cresterea spectaculoasa este in primul an. Ca medie, prezenta regulata a copiilor saraci la gradinita aproape s-a dublat (de la o medie de 46% inainte de program, la 80% dupa). Bineinteles ca sunt si comunitati unde lucrurile se pornesc mai greu, dar si comunitati unde prezenta s-a triplat chiar din primele luni de proiect.


Un alt indicator pe care il masuram este masura in care acest obicei al prezentei se pastreaza si la scoala, desi copiii nu mai beneficiaza de tichete sociale. Din ce raporteaza directorii scolilor partenere, 15% dintre copii au continuat sa aiba prezenta excelenta in scoala primara, 49% prezenta foarte buna (peste 80% din zilele de gradinita), si numai 4% dintre copii au abandonat - ceea ce in comunitatile in care lucram reprezinta un progres foarte mare.


Pentru noi, acest lucru inseamna ca parintii si-au format o rutina din a-si pregati copiii pentru scoala si ca sunt sanse mari ca acest comportament pozitiv fata de educatie sa se pastreze. In ceea ce priveste rezultatele educationale ale copiilor, acestea sunt mai greu de evaluat si progresul nu este spectaculos, dar am observat ca rezultatele sunt cu atat mai bune, cu cat copiii au petrecut mai multi ani in gradinita. Progresul este insa foarte mare in ceea ce priveste latura sociala - modul in care copiii interactioneaza cu ceilalti, normele de igiena de baza, rutinele zilnice in clasa etc.


Rep: Care sunt argumentele parintilor care isi pastreaza copiii acasa?

Maria Gheorghiu: Cei mai multi spun ca n-au cu ce "sa-i poarte" la gradinita. N-au haine, n-au ghete, sau cele pe care le au sunt saracacioase si le e rusine sa-i trimita asa, n-au bani de fondul clasei... Si mai ales, multi parinti foarte saraci n-au ce sa le puna copiilor sa manance la gradinita, si prefera sa nu-i trimita deloc decat sa stie ca se simt prost fata de ceilalti copii.


Mai sunt si alte motive, unii parinti spun ca sunt prea mici copiii (uneori chiar si la patru ani) si plang fara parinti, sau mamele au copii mici acasa pe care n-au cu cine sa-i lase ca sa vina zilnic la gradinita sa-si duca si sa-si aduca copiii. Unele gradinite sunt si foarte departe de comunitatea saraca si parintii trebuie sa mearga pe jos, cu copiii mici in brate, uneori si doi kilometri, prin noroi sau prin ger. Unele motive tin in mod obiectiv de saracie, altele sunt legate de faptul ca multi parinti, la randul lor lipsiti de educatie, nu stiu cum sa isi creasca copiii si fie ii rasfata prea tare, fie n-au timp de ei pentru ca au prea multi de care trebuie sa se ingrijeasca in acelasi timp. Educatia parintilor in comunitatile sarace este extrem de importanta.


Rep: A avut vreun efect introducerea obligativitatii clasei pregatitoare asupra modului in care parintii se raporteaza la gradinita sau sunt percepute ca doua "institutii" fara legatura?

Maria Gheorghiu: As zice ca parintii asociaza mai degraba clasa pregatitoare cu scoala decat cu gradinita, mai ales ca in general clasele sunt in scoli. Ce a crescut insa este preocuparea profesorilor si directorilor fata de inscrierea la scoala a copiilor de sase ani, ceea ce reprezinta un punct bun de pornire - asa apar cel putin in baza de date a Ministerului Educatiei si evolutia lor poate fi urmarita. Obligativitatea, singura, nu garanteaza insa prezenta, nici la clasa pregatitoare, nici mai tarziu, si noi credem ca nu o va garanta nici la gradinita, desi ideea de a face gradinita obligatorie de la 5 ani este foarte importanta din punct de vedere strategic, ca asumare a educatiei timpurii ca o prioritate a Ministerului Educatiei si, prin urmare, si a Inspectoratelor Scolare si autoritatilor publice locale.


Din experienta noastra, succesul este mult mai mare daca ai cel putin doua masuri corelate: pe de o parte obligativitate, pe de alta parte stimulente pentru parintii saraci, conditionate de prezenta (si monitorizate foarte strict). Si in paralel, bineinteles, alte forme de sprijin, cum ar fi rechizitele gratuite pentru copiii dezavantajati si altele.


Rep: Concret, cum ii ajutati pe copii sa vina la gradinita sau cum le determinati familiile sa ii aduca in invatamantul prescolar?

Maria Gheorghiu: Elementul cheie al programului nostru il reprezinta conditionarea prezentei regulate la gradinita a copiilor de acordarea de tichete sociale de 50 de lei pe luna parintilor foarte saraci. In plus, le asiguram copiilor rechizite in gradinita, iar Consiliile Locale aloca fonduri pentru imbracaminte si incaltaminte. Ideea este sa inlaturam pe cat posibil obstacolele economice majore care stau in calea frecventei copiilor. Tichetele sunt conditionate nu numai de prezenta copiilor, ci si de implicarea parintilor intr-o activitate lunara la gradinita; in plus, parintii trebuie sa participe de cinci ori pe an ca ajutor de profesor - stau in gradinita cate o zi, pe rand, si ajuta educatoarea cu tot ce e necesar. Ideea este sa creem o apropiere intre parinti si profesori, sa-i ajutam sa se cunoasca si sa se inteleaga mai bine unii pe altii.


Rep: Pentru ca lucrati "la firul ierbii", care sunt dificultatile majore pe care le intampinati?

Maria Gheorghiu: Un lucru mai greu decat aducerea copiilor saraci la gradinita este formarea echipelor locale. Noi asiguram metodologia programului, formari si consultanta, insa implementarea o fac oamenii angajati deja in sistemul public: profesori, asistenti sociali, mediatori scolari, directorii scolilor. In mod traditional, ei nu colaboreaza foarte strans intre ei, iar programul Fiecare Copil in Gradinita ii obliga sa o faca - asistentul social trebuie sa mearga impreuna cu mediatorul si profesorii sa recruteze copiii din usa in usa, profesorii trebuie sa anunte mediatorul cand copiii lipsesc, coordonatorul local (de multe ori directorul scolii) comunica permanent cu toti membrii echipei. E un proces care dureaza si deseori intampinam frustrari sau ne lovim de cate un membru al echipei care nu crede ca programul va schimba ceva si incearca sa-i traga in jos si pe ceilalti.


Probabil cel mai greu lucru la firul ierbii este sa convingem profesorii din invatamantul prescolar sa noteze riguros prezenta (metodologia FCG le impune sa faca acest lucru zilnic, pana cel tarziu la ora 9, pe un formular special afisat la vedere) si sa accepte faptul ca noi venim neanuntati, prin sondaj, sa verificam ca acest lucru se intampla. E o rutina si o rigurozitate care pare sa lipseasca in sistemul de invatamant din Romania, cel putin la nivel prescolar, si de aici apar conflictele. Ce incercam sa transmitem intotdeauna este ca pe noi nu ne intereseaza cifre frumoase pe hartie, ci prezenta reala a copiilor (chiar si atunci cand este mica, sau poate cu atat mai mult atunci), si motivele pentru care ei lipsesc. E o abordare diferita cu care oamenii se obisnuiesc greu.


Si inca o dificultate, de data asta nu la firul ierbii, este sa convingem Consiliile Judetene sa aloce fonduri pentru program - acest lucru este foarte important pentru noi, ca sa putem testa cum s-ar desfasura programul cu fonduri publice, extins sa spunem la nivelul unui intreg judet, pentru ca ne ajuta sa pregatim extinderea nationala. Pana acum insa un singur Consiliu Judetean, Clujul, a acordat fonduri pentru tichetele sociale conditionate de prezenta. Suntem in discutii privind extinderea cu fonduri publice si in Brasov, Dambovita, Dolj si Covasna, dar este un proces lung. In paralel, lucram cu Ministerul Educatiei si Ministerul Muncii la clarificarea mecanismului legal prin care programul ar putea deveni national si la identificarea surselor de finantare.


Rep: Cum se deruleaza activitatea de strangere de fonduri in Romania - exista diferente de atitudine fata de alte state, cat de dificil este sa realizezi un astfel de obiectiv intr-o tara prezentata ca "a doua in topul celor mai sarace state din UE"?

Leslie Hawke: De fapt, cred ca este mult mai usor sa strangi fonduri aici sau cel putin este mai usor pentru un expat care cauta contributii din partea sectorului corporatist si asta pentru ca romanii manifesta o lipsa de incredere innascuta fata de actiunile caritabile intreprinse de alti romani. De obicei, aceasta neincredere nu se extinde atat de mult fata de strainii care desfasoara astfel de activitati in Romania.


OvidiuRo este o organizatie foarte pragmatica, orientata spre rezultate, pe cand alte organizatii de acest gen au o abordare care mai degraba starneste mila, compasiunea. Abordarea noastra este foarte apreciata de oamenii de afaceri, dar nu este la fel de eficienta in cazul "impulsului de moment de a dona", asa cum sunt campaniile prin sms.


Cand vine vorba despre subventii guvernamentale, procesul de achizitii publice si raportarile financiare sunt absolut bizantine aici si extrem de neproductive, daca tu esti orientat spre rezultate. Din pacate, in Romania, NU exista loc pentru solutii creative sau pentru raspunsuri deschise si oneste, iar aceasta este o mare problema, dupa parerea mea.


In domeniul strangerii de fonduri - daca le situezi spre exemplu - in New York, intri intr-o competitie acerba, cu zeci, poate chiar sute de astfel de evenimente in fiecare an. In consecinta, este mult mai greu sa obtii donatii in servicii si produse, pentru ca furnizorii sunt realmente coplesiti de astfel de cereri.

  



2044 vizualizari




WebPR

HotNews.ro
Despre noi:
Parteneri Media:
powered by
developed by