newsletter rss
HotNews.ro

​Interviu

webRelease: ​Liceul Teoretic National impune noile standarde in educatie


PDF Print
A | a
E-mail
de | Joi, 8 august 2013, 12:29 Oameni

Silvia Moraru | Foto: webPR.ro
"Am fost profesoara generatiei fiicei mele. Sunt pregatita sa fiu o altfel de profesoara pentru generatia nepoatei mele!", spune profesor dr. Silvia Moraru, directoarea Liceului Teoretic National din Bucuresti.

Doamna profesoara Silvia Moraru, timp de mai bine de 25 de ani, numele dumneavoastra a fost sinonim cu performantele fostului Liceu de Matematica si Fizica nr. 1, devenit apoi Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu": peste 1000 de medalii la olimpiadele nationale, incununate cu alte peste 100 la cele internationale de matematica, informatica, fizica, chimie si chiar biologie. Altii ar fi fericiti sa troneze si sa contemple linistiti pe asemenea lauri, dar dumneavoastra sunteti la inceputul unui nou drum. De ce?

Plecarea mea, dupa 13 ani din functia de director al Colegiului National de Informatica "Tudor Vianu", a insemnat un moment de cotitura si s-a datorat unor cauze presupus conditionate legal, fara vreo legatura cu performantele profesionale. Consider ca, pe fond, motivele au fost inventate si nedrepte. Am hotarat insa sa nu ma refugiez in resentimente si sa transform un final intr-un nou start. Am infiintat Liceul Teoretic National, unde am stabilit standarde ale activitatii educative dintre cele mai inalte, nu doar pentru olimpici, ci pentru o categorie mai larga de elevi. Este un liceu privat cu elevi incepand de la clasa pregatitoare pana la a XII-a, care a inceput sa functioneze in anul scolar 2012-2013, conceput si organizat in asa fel incat sa asigure elevilor atat o pregatire solida, cat si dezvoltarea personalitatii lor.

Exista acum numeroase scoli particulare, de la gradinite la universitati. Cum ati ales sa va diferentiati si personalizati oferta educationala?

Ceea ce face Liceul Teoretic National sa fie unic in Romania si aliniat cu cele mai moderne practici din lume este schimbarea fundamentala a modalitatilor de predare-invatare-evaluare. Un exemplu convingator il constituie o noua structura a fiecarei lectii, pe care o vom introduce incepand cu anul scolar 2012-2013. V-o prezint foarte succint:


Profesorul incepe ora prin antrenarea elevilor cu ajutorul unui material multimedia (circa 7 minute) cu principalele teme, concepte si idei ale noii lectii; urmeaza parcurgerea unor activitati didactice:
  • Discutii si comentarii conduse de profesor cu cei maxim 15 elevi ai clasei;
  • Un test de evaluare continua care sa demonstreze ca elevii si-au insusit conceptele de baza (testul este corectat pe loc si este trecut doar de elevii care primesc punctaj maxim);
  • Pentru elevii care au obtinut punctajul maxim la testul initial urmeaza alte activitati, ce se desfasoara in ore speciale;
  • Cu ceilalti elevi se lucreaza individual pana vor intelege pe deplin conceptele de baza si doar apoi se trece la etapa urmatoare;
  • Ora se termina, iar elevii au ruta proprie de dezvoltare.
  • Ce este foarte important si nou din aceasta prezentare:
  • Folosirea noilor tehnologii informatice, special concepute in principal de catre profesorii liceului, dar si firme de specialitate din tara sau din strainatate;
  • Fiecare elev poate lucra in ritmul sau propriu;
  • Exista un feedback imediat, la prima testare, in timpul orei de curs;
  • Nu se trece mai departe cu un elev daca nu si-a insusit conceptele de baza.
In acest fel, o ora in cadrul Liceului Teoretic National nu mai are nimic in comun cu ceea ce stim ca se intampla in mod traditional in scolile din Romania:

  • Intra profesorul la ora si striga catalogul;
  • Sunt ascultati cativa elevi;
  • Profesorul preda noua lectie, vorbind si scriind la tabla circa 20-30 minute;
  • Suna clopotelul si indiferent de ce se intampla in clasa, ora se termina si elevii pleaca acasa cu un vraf de teme pentru lectia urmatoare.
Intr-adevar, schimbarea este radicala. Si cu atat mai surprinzatoare cu cat este promovata de o profesoara, mai mult - de o fosta directoare de liceu din sistemul nostru traditional

Indiscutabil, pentru a schimba un sistem trebuie ca mai intai sa-l cunosti in profunzime, inclusiv cu dezavantajele sale. De peste 130 ani, dupa generalizarea invatamantului de stat inspirata si de Otto von Bismarck, dupa reforma lui Spiru Haret, invatamantul romanesc a evoluat continuu. Imbunatatiri ale unor indicatori specifici s-au inregistrat si in perioada 1960-1975. Dar, de peste 130 de ani, este organizat dupa niste reguli stricte: clase cu 30-40 de elevi; profesori care predau conform unei programe unice, aprobate de stat; sistem unic de evaluare a cunostintelor, pe baza unor standarde preponderent cantitative.


Fara indoiala ca si in acest cadru unic si strict de organizare s-au putut obtine o serie de performante remarcabile: cuprindere mare a copiilor in sistemul educational; asimilarea unor cunostinte si deprinderi care i-au ajutat sa se integreze intr-o activitate sociala utila. Poate ca unul din cele mai bune rezultate l-a constituit mereu formarea unor personalitati de exceptie, care au asigurat progresul tarii si, nu in putine cazuri, al omenirii. Eu insumi, ca profesor de chimie si ca director timp de 13 ani al Colegiului National de Informatica "Tudor Vianu", pot spune cu inima deschisa ca am contribuit la aceasta. Asemenea rezultate, obtinute si in alte licee, sunt insa exceptii, legate mai mult de performantele individuale ale unor profesori minunati si ale unor elevi eminenti.

Chiar si dupa aceste afirmatii, nu putini pot fi nostalgicii care sa spuna ca cel mai bine ar fi sa se revizuiasca cate ceva, pe ici, pe acolo, fara a trebui schimbat mare lucru. Cum contra-argumentati?

In lumea de azi in care transformarile, in toate domeniile, au loc cu repeziciune, educatia copiilor si tinerilor in scoli capata valente noi. Un invatamant cantonat in niste norme unice, rigide, folosind aceleasi metode de invatare, predare si verificare a cunostintelor ca in secolele trecute nu mai poate asigura accesul ultrarapid la informatie, conturarea personalitatii tinerilor, dezvoltarea capacitatii creatoare a fiecarui elev. Prea putini constientizeaza faptul ca trebuie sa gandim si sa facem pregatirea copiilor si tinerilor pentru o societate care nu va mai semana cu cea in care s-au nascut, nici macar cu cea in care invata! Pentru mine, insa, este o convingere care s-a cristalizat in 35 de ani de activitate continua la catedra, de unde am trimis 20 de elevi la olimpiadele internationale de chimie si care s-au intors cu sase medalii de aur, opt de argint si sase de bronz. De aceea, din anul 2003 desfasor orele de chimie dupa metodologiile cele mai moderne, folosind o gama variata de mijloace IT&C, fiind autor astfel de mijloace si de software educational. Dupa ce am fost unul din pionierii din acest domeniu, in anul 2011, cu numai o saptamana inainte de a fi schimbata din functia de director, am sustinut doctoratul cu tema Educational Physics: "The impact of new technologies over the scientific interdisciplinary education in physics and chemistry", dizertatie coordonata de indrumatori ai catedrei de fizica de la Institutul de la Magurele, care devine azi tot mai celebru pe plan international.

Deci v-ati supus singura unui proces de educatie continua, cu mult inainte ca aceasta sa devina o sintagma la moda, iar acum construiti pe baza celor invatate direct...

Dupa mai bine de un deceniu de cautari si experimentari reusite, pot spune celor inca neincrezatori ca viziunea mea s-a concretizat in Liceul Teoretic National, un spatiu in care dezvoltam in prezent procesul educational al viitorului. Va prezint in mod succint 10 argumente in sprijinul acestei afirmatii:

1. Curriculum romanesc, completat cu elementele necesare pregatirii intensive pentru examenele nationale, pentru dezvoltarea aptitudinilor si competentelor personale;
2. Profesori cu experienta si calificari recunoscute national si international;
3. Predictibilitate in dezvoltarea educationala pe intreaga durata a studiilor;
4. Metode didactice moderne utilizate in cadrul unui proces interactiv de predare ¬ invatare ¬ evaluare;
5. Folosirea in cadrul orelor de curs a noilor tehnologii informatice;
6. Maxim 15 elevi in clasa;
7. Dotari tehnice de ultima generatie, adecvate fiecarui nivel de scolarizare;
8. Ordine si siguranta, intr-o singura cladire (paza si supraveghere video);
9. Sistem integrat de comunicare a scolii cu familia;
10. Program complet, inclusiv masa de pranz, afterschool pentru elevii dornici sa aprofundeze unele elemente, dar si activitati extracurriculare.

Dupa atatia ani de experienta, dar si de realizari, credeti ca exista sanse de generalizare, fie si pe o scara initial mai restransa, a unui asemenea exemplu?

Nu stiu de ce, in ultimii 23 de ani, desi invatamantul preuniversitar este obligatoriu pana in clasa a X-a, atentia factorilor de decizie a fost indreptata mai mult spre invatamantul superior, cu toate ca deteriorarea invatamantului preuniversitar va duce inevitabil la colapsul unei bune parti a invatamantului universitar. Ma voi rezuma insa doar la ceea ce cunosc mai bine. Oriunde ar fi, in Romania sau in lume, orice liceu are anumite conditionari stricte: o curricula care trebuie respectata (in Europa, diferentele intre curricule, indeosebi la stiinte si limba engleza, sunt tot mai mici); un sistem unitar de evaluare (desi in multe cazuri nu este stimulativ si nu reflecta realitatea); o baza materiala adecvata. Un specific al Romaniei devine acela ca tot mai multi absolventi de liceu se gandesc sa abordeze cu curaj studii universitare in strainatate, mai ales in Uniunea Europeana. Ca sa le faciliteze acest lucru, liceul respectiv este obligat sa le asigure tot ceea ce am facut noi la Liceul Teoretic National: un corp de profesori de exceptie, cu deschidere spre nou si care au inteles ca folosirea mijloacelor informatice este absolut necesara; mijloace didactice in sistem informatic in continua dezvoltare; sistem informatic integrat; un management adecvat. Si ultima cerinta, dar nu cea de pe urma: legaturi cu cele mai importante programe educationale din lume destinate acestui proces. Din pacate, in invatamantul de stat lucrurile nu pot evolua atat de repede cum vor elevii, parintii si chiar societatea.

Spuneati ca unul din factorii principali care va motiveaza este evolutia atat de rapida a societatii, pe plan global. Pe plan national, nu putem sa nu constatam ca societatea romaneasca pare asaltata de o multitudine de provocari cu grad ridicat de urgenta. Ce ar trebui facut pentru ca educatia sa devina una din prioritatile concrete?

Si societatea noastra, ca oricare alta, este condusa in primul rand prin decizii politice. Nu doresc insa sa interferez cu politica. Constat doar, ca un dascal cu o experienta dintre cele mai bogate si interesante, ca in momentul de fata invatamantul romanesc nu arata bine. Si ma refer indeosebi la invatamantul preuniversitar, asa cum am mai spus. Opiniile mele nu au legatura cu preocuparile si activitatea factorilor de decizie la nivel national sau ale municipiului Bucuresti. Aprecierile si raspunsurile mele nu se refera la actuala Strategie Nationala de Dezvoltare a Invatamantului Romanesc, la corelarea acestuia cu Strategia Nationala de Dezvoltare a Romaniei, la preocuparile pentru separarea unor domenii ale cunoasterii in materii de studiu sau pentru modificarea unor curricule sau modalitati de testare a cunostintelor. Cred insa cu tarie in faptul ca punerea lor in dezbatere publica, pe o scara cat mai larga, le va aduce mai repede in atentia decidentilor politici si astfel cresc sansele de a vedea cat mai multe lucruri noi in politica de stat in domeniul educatiei. Actualii ministri din sistemul educatiei sunt oameni tineri, formati in ultimele doua decenii; varsta si pregatirea lor sunt sinonime cu deschiderea catre nou si sunt cu atat mai optimista.

Il cunoasteti pe ministrul educatiei nationale, Remus Pricopie?

Pe domnul ministru Remus Pricopie l-am cunoscut in calitatea sa de parinte. In timp ce eram director la "Vianu", fiul sau a venit in clasa a V-a. La vremea respectiva a facut o alegere foarte buna. Intre timp, eu am plecat la standarde mai inalte. Sper ca si el sa ma urmeze - la figurat, si de ce nu, la propriu.

Depinde numai de ministrul educatiei sa se lupte cu toate oprelistile si sa impuna niste masuri de modernizare a invatamantului preuniversitar romanesc. Il voi sprijini, cu posibilitatile noastre, pe domnul ministru Remus Pricopie in eforturile depuse in acest sens. Liceul Teoretic National va fi oricum din acest punct de vedere un model, un centru pilot in domeniu si-i punem la dispozitie toata expertiza noastra.


Dar pe ministrul delegat pentru invatamantul superior?

Pe domnul ministru Mihnea Costoiu il cunosc si-l apreciez de multa vreme. Poate ca lumea nu stie sau a uitat prea repede ca a fost olimpic international la fizica. Am participat la multe actiuni impreuna, iar pe vremea cand era rector la Politehnica Bucuresteana am pus bazele unui protocol de colaborare cu Liceul Teoretic National. Sper sa materializam acest protocol si acum, dupa ce domnia sa a plecat de la Politehnica.

Va voi pune o intrebare mai delicata. Recent, presa a relatat ca premierul a ales pentru copiii sai o scoala particulara. Sperati sa-i aveti drept elevi, intr-un viitor apropiat, la Liceul Teoretic National?

Pe domnul prim-ministru Victor Ponta si pe sotia domniei sale ii pretuiesc foarte mult. Sunt convinsa ca vor alege cea mai buna solutie pentru copiii lor.

Dar, dupa atatea intrebari despre membri ai guvernului, vreau sa precizez ca exista un alt segment al societatii de la care astept mult mai mult sprijin decat de la stat sau de la politicieni. Mizez pe sprijinul presei romanesti in aceasta adevarata lupta pentru a schimba ceva in bine in invatamantul preuniversitar. Macar pe o parte dintre ziaristii carora am avut onoarea sa le fiu profesoara. Nu stiu daca sunt toti, dar sper sa nu se supere daca ii amintesc doar pe unii dintre ei, in ordine alfabetica, ca in catalogul "scolii lui Bismarck": Badea Mircea, Halpert Adrian, Ionescu Miruna, Tolontan Catalin.

Inteleg ca politica va este straina. Totusi, nu aveti nimic de reprosat societatii? Cum ar trebui sa sprijine mai mult educatia?

Combinand experienta mea de 35 de ani de activitate didactica cu doctoratul, cu experientele altor proiecte similare din Europa si SUA si cu noile exigente legate de educarea noilor generatii de elevi, s-au nascut noile metode pe care le aplicam in cadrul Liceului Teoretic National. Acum pot spune cu fermitate, in deplina cunostinta de cauza: toate aceste preocupari necesita bani! Pana in prezent, tot ce am realizat a fost sustinut exclusiv din fonduri private, fara legatura cu faptul ca statul ar trebui sa sprijine prin diverse modalitati aceste initiative. Din moment ce autorizezi o scoala privata, atunci trebuie sa ii acorzi aceleasi conditii ca unei scoli de stat. Nu inteleg de ce subventiile pentru elevi nu ii urmeaza pe acestia si la scolile private.

Apoi, daca intr-o scoala sunt initiative pentru crearea mijloacelor didactice in sistem informatic, care vor fi folosite apoi de toate scolile, de ce sa nu fie sprijinite de stat? Salut initiativa de a crea manuale in sistem informatic. Dar daca se va realiza doar un transfer al actualelor manuale de pe suport de hartie pe suport informatic, atunci poate fi o pierdere de vreme.


De ani de zile sunteti dedicata de dimineata pana seara scolii, uneori sapte zile din sapte. Familia va ajuta sau va reproseaza? Ce va motiveaza si ce v-a ghidat spre aceasta nobila profesie de educator?

Nici eu, nici sotul meu nu am amestecat vreodata treburile de familie cu activitatea profesionala a fiecaruia. Intotdeauna am respectat munca celuilalt. Nu am tras o linie ca sa vedem cine a castigat si cine a pierdut, fiindca mai avem foarte multe lucruri de facut. Ne consultam uneori, avand in vedere marea experienta de viata si de munca cu oamenii a sotului meu. Iar pe fiica mea incerc s-o atrag sa fie alaturi de mine in tot ceea ce fac Viziunea unui om tanar, cu studii postuniversitare in strainatate, este deseori nepretuita.

Mi-am pus de multe ori intrebarea de ce unii oameni se opresc la un moment dat in evolutia lor profesionala, se spune ca "incremenesc intr-un proiect", si de ce altii merg inainte (sunt bucuroasa ca printre acestia ma numar si eu).

Fara indoiala ca sunt multe de spus, sunt multe conditionari. Eu as aminti aici trei lucruri:

  • Predispozitia pentru o anume indeletnicire. Mama imi povestea ca, mica fiind, nici nu stiam sa citesc inca, mergeam cu o carte sub brat si il "ascultam" pe fratele meu mai mare care mergea la scoala.
  • Antrenamentul si placerea de a citi. La noi in casa, lectura si preocuparea pentru a tine pasul cu informatiile cele mai noi reprezinta o adevarata atractie.
  • Experienta familiala a fost insa probabil hotaratoare. Situatia a fost de asa natura incat i-am fost, la liceu, profesoara fiicei mele. Nu este o experienta prea usoara. De atunci si pana acum a fost cea mai exigenta persoana cu care am discutat despre activitatea didactica. Iar dupa ce s-a nascut adorabila noastra nepoata, discutiile au devenit si mai exigente si mai aplicate. Daca i-am fost o profesoara buna fiicei, atunci ma dedic trup si suflet pentru a fi o altfel de profesoara, desigur si mai buna, pentru nepoata mea! Dar si pentru copiii tuturor fostilor mei elevi...
  



1882 vizualizari




WebPR

HotNews.ro
Despre noi:
Parteneri Media:
powered by
developed by